La noi e nebunia cu animalele si pasarile...ii place foate mult sa hraneasca puii de pasare..in timp ce ii muta unul cate unul in cutia mare cu hrana, a strans putin mai tare unul negru si acesta a facut kk in mana Alessiei de atunci, nu mai pune mana pe nici un pui negru...imi spune"ia-l tu"
apoi puii de pisica...pana la urma i-am dat unul sa se joace cu el...a fost innebunita..il ridica si ii spunea ca il duce la dr (strangandu-l putin mai tare); s-a jucat atat de frumos cu el.....

Imi spune, "mami, eu sunt frumoasa ca Cenusareasa".

Postare din 26.05.2009

Aseara am fost sa ii luam patut..dupa circu de la magazin (ca din pacate in tara asta e imposibil sa ramai cu creierii ok) am luat patutul care are o saltea formata din 3 bucati...nu intra in masina asa ca am taiat folia si am pus salteaua pe bucati..pleacam
pe drum lali: mami..aaa...oricum o sa cad din pat
io: de ce mami?
el: pai daca salteaua asta e lupta in bucatele ....Logic nu?

din 20.05.2009

Mai fetelor azi am fost sa ii facem pasaport domnului Lali.
S-a trezit numai cu gandul la plecare..si zice: facem patapot ca sa megem la gheci?
io: da mamni, mergem la greci la mare, soare etc
el: mami, de fapt () mai bine megem acolo depate, depate la padada (zapada)
io: unde mami la salzburg?
el: da, da..sa luam si pe mic aus (mickey mouse l-a primit aseara) cu noi

ok..ajungem acolo si incepe show-ul..il punea pe mic aus in fata..sa ii faca si lui patapot, se stramba...cred ca am stat 15 min sa ii faca poza..aia era plina de nervi: potoliti-l doamna, faceti ceva..ce sa fac?
am vb cu el
el: daca ii face patapot si lui stau

I-a facut intr-un final si l-am dus acasa, cand sa plec zice: pai si? nu megem si noi undeva? la gheci sau macar la budapeta?

Postare din 15.05.2009

Hai sa va mai zic una de aseara: ajung acasa..vrea tzugule (strugure)..ok..plec cu el la carrefour...zic subtire ca si asa cheltui grupa mare: iau omului tzugule, banane mere etc el infasca un bartai ursu, mai mare ca el, si zice: doar aici putin se joaca si lali cu el..ok..ajung la casa:
ii zic: acu lasa-l aici
el: e motos
io: ai zis ca te joci cu el, nu am bani, asta e
el: nu e banca aici? coate tu cu cadu' si da lali bani acasa la noi, ca ale lali bani la puculita ...
IO: [emoticon fatza de bou]

asa ca...no comment

Postare din 07.05.2009

Am tuns cainele...jale mare: unde e Aki?
Alt caine mananca din castronu lu aki
Unde e chetelu meu? AKIII????
Frate nu mai pot de ras...sunt de 10 min in tel cu mama si nu pot sa cred: unde e akiii? da-l afara ep asta ii papa mancalica lu chetelu meu ...

bulinuta mamica de bulinel dragutel

Postare din 07.05.2009

Azi Alex a fost din nou la gradi,a primit bulina rosie si a spus ca "doamna mi-a prins bulina in piept cu cuiul"(nu stia de bold).

Postare din 06.05.2009

Am fost din nou plecati la 'bebu unde facem si noi o cusutza'...acolo incercam sa citesc si eu cateva pagini dintr-o carte..domnu facea ture si ma tot intreba: da' ce citesti?da' ce chie?..etc...la un mom dat zice: da si mie sa citesc si io..se aseaza omu' si rasfoieste cartea vre-o 5 minute dupa care o inchide si zice: gata am tinat-o..io ii zic: si cum a fost? el: INTENTANTA (INTERESANTA)..am cascat bartai okiii...

Postare din 06.05.2009
 

Acum din categoria perle - nu stiu daca v-am zis sau nu da si daaca ma repet asta e.
Intr-o dimineata vine si eu ma imbracam. Pune mana pe burta (care e destul de rotunjoara ) si zice "Mami ai un bebe aici ?" Am ramas masca. I-am spus ca nu am un bebe si ea "ba da, ai un bebe aici". Nu i-am spus copilului ca asa e ma-sa mai grasa dar am trimis-o la taica-su sa ii dea vestea. "tati mami are un bebe in burtica" In momentul urmator taica-su era in usa dormitorului contrariat. I-am spus ca e doar parerea Mariei dar sa stiti ca am stat ingrijorata pana mi sa confirmat contrariul ca poate copilul avea dreptate, simtise ceva.

In fiecare zi face ceva care ma face sa scap cate o lacrima. E in faza acuta acuta a "de ce -ului" si are 3-4 chestii memorabile pe care le face zilnic. Mi-e asa draga cand vine langa noi in pat isi face loc la mijloc si ne ia in brate si spune " parintii mei dragi". Acum tati e printul ea e printesa si mami regina. Are talente regizorale ne da instructiuni foarte clare si noua si altora cu privire la cum ar trebui sa facem diverse lucruri. Intr-un cuvant e la fel ca toti ceilalti copii adica mununata.

Postare din 28.04.2009

Si mai doresc sa va impartasesc cu voi bucuria celui mai frumos compliment pe care l-am primit de la un barbat. Intr-o seara, dorind sa verificam daca un fost coleg de facultate a fost la nunta noastra (tocmai primisem de la el invitatie la nunta si nu stiam daca sa o onoram sau nu) am consultat albumul aferent. Tata il intrebaba (aratand spre mine): "Tu sti cine e aici?" Si Luca raspunde :"O printesa". Tata spune: "E mama" Luca insista "Nu e o printesa"

Postare din 26.04.2009

Noi tot admiram copacii care au inflorit si azi,vedem un copac care nu e inflorit.
Stie ca e nuc si il intreb (fara sa ma gandesc ca ar putea raspunde gresit)
-si nucul face...?
-mere

Postare din 23.04.2009

Postare din 31.05.2007

Am tot ezitat sa scriu la “Nasterea unei stele”, parte pentru ca actul in sine nu a fost spectaculos (adica am nascut destul de usor) si apoi pentru ca talentul meu de narator e latent si ma temeam sa nu nimeresc intr-un moment in care inspiratia sa se odihneasca(..sper ca nu ”in pace”).Dar am citit recent povestirea Iulencai si mi-a facut pofta, asa ca…here we go!
Am aflat ca o sa avem un copil exact cand incepusem o viata noua in Grecia, dupa ce vandusem tot aici si ne hotarasem sa traim happily ever after in Atena. La fix, nu? La prima vedere s-ar zice ca a fost un moment nepotrivit, insa a fost de departe cel mai potrivit moment, in primul rand pentru ca am nascut cel mai frumos copil din lume (toate avem norocul asta,nu?) si in al doilea rand pentru ca nasterea lui a insemnat sa ne re-mutam in Romania (altfel ne-ar fi fost f. greu acolo) si asta a fost super pentru mine, ca nu reusisem sa ma acomodez acolo anyway.
Asa ca am venit, ne-am mutat cu chirie intr-o garsoniera si…am inceput sa ne pregatim de meseria de parinti, astfel ca pana in luna a treia deja stabilisem viitorul lui Razvan pana pe la 18 ani, iar in luna a patra, dupa ce am aflat ca e baiat, l-am “rezolvat” pana pe la 40 de ani…(Niciodata nu poti fi prea prevazator, nuuu?)
Initial DPN-ul era undeva pe la 25 iulie, insa cum doamna doctor trebuia sa plece in concediu…si eu vroiam sa-mi vad mai repede puradelul, am inceput sa luam in considerare si..o modificare a situatiei (naturala, insa), mai ales ca placenta era matura si incepusem sa pierd din dop..
In fine, dupa vreo 2 seri (biine, nopti) in care am avut niste cramputze (asa le zic acum, dupa ce am vazut ce inseamna, de fapt, contractii de travaliu) si l-am trezit pe barbate-miu cu bagajul de spital in mana, am stabilit ca pe data de 13 iulie (adica intr-o joi) sa ma prezint la spital pregatita sa nasc, asta daca eram pregatita..si eram… si nu se intampla nimic pana atunci..si nu s-a intamplat..
Pe 13 iulie 2007, dupa ce cu o seara inainte fusesem in Beta(prietenii stiu de ce)- o terasa din Constanta, la ora 8.00 m-am prezentat cuminte la spital, fara nici cea mai mica emotie in sufletelul meu nerabdator de viitoare mamica. Hotarasem de mult ca voi naste natural, fara anestezie, pentru ca mi-e frica de ace, si in plus aveam ideea aia, stiti voi, care de obicei are raspunsuri dezatruoase:”Cat de rau poate sa fie?”
Buun…la 9.00 a venit doamna doctor, mi-a rupt apa si m-a intins pe pat, iar o asistenta draguta (care s-a si cocotat pe burta mea in momentul suprem), mi-a zis:”In jumatate de ora vor incepe contractiile!” “O.K, sa inceapa!” ..zisei eu inca vesela ca un fluturas…
Nu va zic…la 9.30 trecute fix au inceput…si continuat…si nu s-au mai oprit pana la 12.30 cand am nascut. Acu’…eu, ca un cetatean model ce ma aflu, citisem cate ceva despre contractiile astea, si stiam ca dureaza cateva secunde, apoi o pauza mare, apoi iar cateva secunde, apoi o pauza mai putin mare, si tot asa….WRONG! La mine au inceput si tot o veselie a fost pana am nascut…erau cateva secunde luuungi de durere si cateva secunde scurte de relaxare.
Pentru ca nu ma caracterizeaza , nu am tipat DELOC in acest interval de 3 ore..am stat si m-am inverzit de durere in liniste.
Nu va mai povestesc despre cercul de cauciuc pe care il luasem cu mine, cica sa-l strang in travaliu…ce sa mai strangi, frate? Ca abia mai aveam putere sa respir. M-am multumit sa ma uit din cand in cand urat la barbate-miu, care a stat cu mine tot timpul, chiar si cand am nascut, m-a tinut de mana, si care incerca sa faca glumite pe acolo, cica sa detensioneze situatia….n-a mers!!! Faptul ca el a fost cu mine tot timpul si m-a tinut de mana insa m-a ajutat enorm.
Booon…pe la vreo 10 si ceva, dupa ce intelesesem ce inseamna contractii (nothing like it) am intrebat-o pe asistenta daca poate sa imi puna vreun calmant in perfuzie, si am fost mai mult decat fericita sa aflu ca da, exista un calmant, dar ca dupa aministrarea lui, in jumatate de ora va trebui sa nasc, pentru ca va cobori copilul, sau ceva e gen…ok, zic! Sa coboare, sa vina, doar dati-mi odata calmantul ala…
Neaahh..doamna doctor cu care trebuia sa nasc avea cezariana in sala de langa , asa ca i-a zis asistentei sa nu imi dea inca nimic, ca mai dureaza…sa mai asteptam…asa ca am mai asteptat..un secol, cred..asa mi s-a parut…pana si-a facut mila asistenta de mine si mi-a pus calmantul.
Ieeee…am zis eu in gand asteptand ca durerile sa dispara mai repede ca petele spalate cu Vanish….ei bine, nu a fost sa fie….tot ce a reusit calmantul ala meserias a fost ca in scurtele momente de relaxare ce alternau cu luungile momente de durere sa ma simt “high”..atat!Durerea nu a disparut DELOC.
Long story short..pe la 12 si un sfert, cred, i-am zis asistentei ca eu nasc cu sau fara doamna doctor, pentru ca simteam capul copilului cum coborase, asa ca s-a dus dupa doctoresa si a venit cu..un ..doctores..ca ea era inca ocupata…
Ma sui pe masa si urmeaza binecunoscutul “Impinge!”. Marfa…imping, ce sa fac, chiar daca nu mai aveam putere nici sa stranut.
Dupa vreo 2 opinteli inutile de-ale mele, (zic inutile ca nu impingeam UNDE trebuie) asistenta imi zice” Impinge, ca se sufoca bebele!”(el saracul era pe pozitie, ii mai trebuia doar un impuls). “Ce faceeee?” Cand am auzit asta, am impins o data de era sa-l dau cu capul de perete…Si gataaaa…Bebelus la orizont.
Imi amintesc de parca ar fi fost ieri cand l-am vazut cum il tinea doctorul de picioruse..era atat de frumos…cel mai frumos din lume…(inca mai cred asta)Barbate-miu, saracu’, era atat de emotionat, ca a trebuit sa ii amintesc unul in motivele pentru care era acolo:SA FACA POZEEE!
And..the rest is history!Mi se parea perfect, cu toate degetelele lui mici, cu gurita atat de frumos conturata, cu ochisorii lui mari si curiosi…Si, ciudat, am inteles atunci, pe loc, pentru prima data, cum e sa iubesi pe cineva instant, cineva pe care practic nu il cunosti deloc, asa..la prima vedere, si cum ti-ai da viata fara sa clipesti pentru 51 de cm si 3500 de grame de fericire….

In alta ordine de idei, Busra a crescut si vorbeste mult, recita poezii, mai nou a invata sa spuna si prostii (motiv bine intemeiat de pedeapsa). In rest tot grasunica- luam haine de 4 ani, ca sa fim siguri ca ii vin.

Hai sa va spun cateva perle marca proprie a la Busra:
-"nu ma dau in topogan ca ma lovesc la pasarica"
-"nu mananc tot ca fac burtica mare (numai ce nu-i place)"
Cand imi mai amintesc va mai spun...

Postare din 21.04.2009

A inceput si el sa vorbeasca mai bine, dar e peltic. Imi place foarte mult de el cand foloseste "trebuie". "Trebuie sa ma joc", "Trebuie sa fac pishi", "Trebuie sa beau suc", "Trebuie sa-mi dai ciocolata", "Trebuie sa ma uit la desene".

Spune si cateva cuvinte in engleza si germana...(recunosc ca sunt tare mandra ). Intr-o seara incercam sa-i explic diferenta dintre baietei si fetite. Si ii spunema ca eu sunt fetita si el e baietel. Replica lui a fost" Eu nu sunt baietel sunt junge". Ne-a trebuit vreo 5 minute sa ne dam seama ce zice avand in vedere ca suntem paraleli cu germana, dar prin analogie cu engleza, am priceput unde vrea sa bata al nostru "junge".

Va pupacesc

Dr. Cristina Balanescu, ne da cateva sfaturi utile despre cum sa-i preparam copilului cel mai sanatos meniu.

La varste fragede, copiii sunt mofturosi, ezita sa incerce noi alimente, refuza cu incapatanare unele alimente si, in ansamblu, nu par sa manance suficient. Pentru a le asigura un necesar zilnic de vitamine, proteine si fibre, trebuie sa respectati cateva reguli de dieta, care sunt de obicei la fel de benefice si adultilor.

Trebuie avut in vedere si necesarul energetic, la varste mici, copiii fiind foarte activi. Evitati, de preferinta mancarurile semipreparate si sucurile acidulate. incercati sa introduceti in meniul copiilor cat mai multe fructe si legume, produse lactate, dar si carne, de preferinta fiarta sau prajita pe gratar.

Ce sa le dati sa manance si la ce ore?
Pentru ca in curand incepe anul scolar, va recomand o dieta sanatoasa pentru copii.

Ora 7.00
lapte integral + cereale, suc de fructe

Ora 10.00
un sandvis: doua felii de paine + branza + rosii + castravete, un ou fiert

Ora 13.00
supa de legume sau ciorba cu bors de legume, carne fiarta/ inabusita la cuptor, salata de cruditati

Ora 15.00
budinca de macaroane + branza, 100 g

Ora 18.00
un iaurt sau legume fierte, salata cu ulei + zeama de lamaie, peste fiert sau pe gratar

Sa va povestesc de fi-mea "mileasa".....
Luni mi s-a facut dor de mine si sotul din dotare la inceputurile noastre si am pus dvd-ul cu nunta noastra, partea de inceput. Bineinteles ca Teodora a privit cu atentie, a intrebat si bagat la cap. cred eu ca a inregistrat mai atent momentul in care Adrian a ingenunchiat si mi-a oferit buchetul de mireasa. Nu da alta dar, pe seara o vad ca vine in bucatarie, se suie pe scaun si scoate o floare din vaza:
"pe asta mi-a adus-o tati?" ma intreaba, eu zic da.
Ma intreaba inca o data: "mi-a adus-o mie tati?" da, ii raspund eu, a adus-o tati pentru tine.
se uita la mine foooarte serioasa si imi spune: "da, ca eu sunt mileasa!" eu o intreb "si cine e ginere?". bineiteles imi raspunde propmt "tati e ginele".
Ca sa ma aflu in treaba intreb mai departe cine sunt eu si imi raspunde foarte senina: "tu esti mamaia tanti" (adica mama soacra).

Faza: in masina cu piti: dau intr-o groapa mare..si zic: cata groapa tata era sa cadem cu totul in ea..Rares din spate: 'imensa mami'

Aseara in pat: Lali: unde e tati? (retoric ca stie ca e plecat in delegatie si e ff 'supalat' pe el)..raspunde tot el: la fete ..l-am sunat imediat ca ma gandeam ca o simti cupilu ceva

-Intr-o seara eu stateam la birou, mama era in camera copiilor , iar Ioanna se juca singura , pe covor in sufragerie. Iorgos era in camera copiilor cu mama. La un moment dat vine iorgos la Ioanna, leganandu-se ca un pinguin (asa mergea el atunci) si ii zice apasat : "Ca-ca". Ioanna, care pana atunci nu-i dadea importanta, sare ca arsa si-i zice: " Oh ! Repede, Iorgo ! La olita, repede ! " si trage olita langa ei si il pune sa faca caca .

-Duminica ne pregateam sa iesim la plimbare si ne grabeam pt ca trebuia sa nu intalnim cu cineva si intarziasem. Eu eram la baie si Iorgos venea la mine. Ii zic Ioannei sa-l ia pe iorgos si sa se duca in sufragerie. Ea il ia de manuta si aud ca ii zice incetisor: " Hai, Iorgo, hai . Ca pe noi nimeni nu ne vrea..."  Probabil ca ii mai gonise si altcineva inaintea mea.

-Ioanna nu mananca aproape nimic de vreo doua saptamani si , tot duminica, la pranz, i-am promis ca daca mananca mancare (peste la cuptor si linte aveam ) o sa primeasca desert o ciocolatica. Probabil ca nu i-a placut ciocolatica pt ca a doua zi cand i-am zis ca mergem la masa mi-a spus ca bine, dar nu mai vrea ciocolatica." Mai pe la vara ..."

de Tincuta Horonceanu Bernevic

Într-o zi, lăcusta Cri
A-nceput a chicoti!
A aflat, pe-nserat,
Că era un bal mascat!
O furnică, mititică-şi
Cumpărase o mărgică.
Un brotac, cu un ac,
Îşi cosea pantofi de lac!
Un bondar, în zadar,
Tot spunea că-i toboşar.
Trei pitici şi-un arici
Pudrau iarba cu sclipici.
O albină, în grădină,
Proba muzica-n surdină.
Un gândac, cam posac,
Lenevea într-un hamac.
Mic arcuş, făcut căuş,
Sforăia un cărăbuş.
Luna plină, cu lumină,
Vrea, la bal, şi ea să vină!
Cer senin, pe deplin,
Vântul suspina puţin.
Bal mascat, pe-nserat,
Gâzele s-au bucurat
Până-n zori, când pe flori,
Brumă grea s-a aşezat!

Un arici cu ochii mici
Si cu bot catifelat,
Langa gard s-a tupilat
Suparat ca l-a plouat.

stazi omul de zapada,
Are frunte-ngandurata.
Ca o raza aurie
I-a ciupit din palarie,
Si la cativa pasi de el,
S-a trezit un ghiocel.

Dragele mele au trecut aproape 10 luni de cand a aparut Mariuka in viatza noastra si de=abia acum m-am hotarat sa scriu povestea nasterii ei. De fapt sa o completez pentru ca am mai scris-o si la alt subiect. Nu a fost un copil programat pentru ca eram proaspat casatoriti - de vreun an, de-abia mutati in Bucuresti fara casa si fara multe alte lucruri dar fericiti. Cand am aflat ca vine bebe am fost foarte surprinsi - eram la munte in preajma Craciunului - dar fericiti. Am tinut secret pana am facut prima eco si ni sa spus ca e totul ok cu bebe. Parintilor le-am pus filmul si i-am pus sa ghiceasca ce e acolo. Toata sarcina a fost f bine, controale lunare de maxim 5 min pentru ca totul era normal. Am mers la job pana aproape de termen, ne-am luat casa ne-am aranjato ( eram in luna 8) si am asteptato cuminte pe bebe Mariuku. De-abia ma mai miscam in ultima sapt si am lenevit pentru ca in sfarsit cuibul era gata si il astepta pe bebe. Eu cand am ramas gravidutza eram de parere ca e cel mai bine sa nasti natural , cu epidurala evident dar asta pentru restul lumii in afara de mine - eu vroiam mortis cezariana si nu de frica durerii ci de situatia in sine - masa, impinsul urletele etc. nu erau de mine. Ghinionul ca doctorul meu nu facea ceza la cerere asa ca spre sfarsitul sarcinii cand nu mi se intamplase nici o nenorocire care sa ma faca candidata la cezariana mi-am zis ca asta imi e soarta si ca m-oi descurca eu. Prin urmare mi-am luat epidurala, am tras aer in piept si am inceput sa citesc tehnici de respiratie ca pana atunci nu facusem conspect decat la recuperarea dupa cezariana.
Sarciana a fost perfecta, contractii n-am avut nici macar una asa ca habar nu aveam cum e. Din ce citisem cica stii clar ca nasti cand te apuca contractiile alea mari. Bon, intr-o dimineatza pe la 10 stateam io frumos la calculator (cam cu o sapt inainte de DPN) si simt asa o durere cam ca la ciclu. Zic, na belea asta o fi o contractie ?
La vreo 4 min alta. Ma apuc sa scriu pe o foaie bucuroasa ca am si eu contractii si cu gandul sa le cronometrez. Tot asa pana pe la 12.30 din 4-4 min. fac treaba pe akasa, fac o baie, niste mancare si tot citesc pe net la semnele nasterii. Dop inca nu eliminasem, apa intacta contractii regulate si dese. Imi zic eu dupa o atenta documentare - n-am cum sa nasc ca e prea usor, contractiile sunt lejere si prea sunt regulate asa din prima - tre sa fie mai rare si mai neregulate la debutul travalilui nu? Mai stau eu ce mai stau si tot documentanduma pe la 1.30 dau peste u articol unde zice ca poate sa debuteze travaliul si direct cu contractii dese da parca nu imi venea a crede ca tocmai eu experimentez asta. ca sa fiu on the safe side sun sotzul si ii zic hai akas ca as vrea sa merg o tzara la spital sa ma linistesc. Pe la 2.30 ajunge si plecam spre spital. parca in masina se mai intetzise durerea da nu mult. plus ca ma tineau 20 de sec si dupa aia era ok. Pe drum ii zic hai sa imi iau niste ziare ca daca ma opresc astia la spital mor de plictis. La 3.30 ajungem la spital ma urca aia pe masa si cica dil 5. Hopa ma bucur ca pana la dilatatia asta a fost asa usor, dau telefoane si zic la lume ca io nasc, ma echipez si astept sa vina anestezistu sa bage epidurala ca doar eram la dil numa buna. Si astept si astept si ala nu mai vine. Greu asa nu era da ma enerva cumplit ca io vroiam sa mi-o faca daca tot asa fusese vorba. M-am plimbat pe acolo ca pe pat imi era imposibil sa stau, m-am mai conversat cu sotzu pe hol, am mai sprijinit un perete, am inceput sa elimin si dopu. Era bine cu exceptia a vreo 30 de sec la 3 min in care ma cam cocosam un pic de la durere. Vine o tipa sa ma verifice si cica ups dil 9 - nasti chemam doftoru. Zic poate vine si asta cum a venit anestezistu. Trec pe masa si surprise - apare anestezistu cu un zambet larg catre ...... ca eram cracanata pe masa si cu scuze ca nu a venit mai devreme. II zic ceva de dulce ca a facut o fatza lunga rau si il poftesc sa iasa din sala ca io am treaba sa nasc nu sa ma conversez cu el. Ii spun totusi ca daca venea isi lua si binemeritata spaga (ca d-asta nu venise ca ii era frica ca nu si-o ia - mai luase tzeapa de la paciente ale aceluiasi doctor)da acu nu mai am ce sa ii fac - data viitoare. Pleaca omu ca daca mai statea il si bateam si ii strig ca daca are chef de conversatie e sotzu pe hol si poate ii si explica cine e aia de urla pe masa si de ce. Apare si doftoru il injur si pe asta ca nu a fost suficient de convingator cand la chemat pe anestezis si zic hai sa nastem. Revizuiesc repede caitolu respiratie si incepem. Se urca una pe burta mea si apasa. Hopa ce e asta ca nu mai pot respira daca tanti e all over me. De vreo 2 ori incerc si vad ca fara rezultat. Urlu la ei si le zic sa ma lase si pe mine cateva secunde sa imi dau seama care e treaba cu respiratu si inpinsu. Oamenii se cam grabeau si tot urlau la mine sa respir sa imping. De draci ca nu coopereaza (ca eu asa vroiam - ei sa coopereze cu mine ca doar io trebuia sa fac toata treaba , nu io cu ei) m-am pus pe un urlat de ma auzit toata sectia si din vreo doua trei tipete de lupta a iesit bebe. Meanwhile am simtit io ca ma pisca ceva (epiziotomia) da nu am bagato prea tare in seama ca era insesizabila senzatia. Aud puiu ca plange pe la 6.30 zic - gata asta a fost tot, mai vreau sa fac unu. Cat eu ma uitam printre lume sa imi vaz copilu pe care il curatzau, ei cred ca au scos si placenta. Vine bebe il vad e frumoasa manca-o-ar mama slava Domnului. Dau sa vb si cu doctoru da fugise. Zic super treaba ca de obicei am fost f operativa - repede si bine asa cum fac eu toate lucrurile. Da ntz ntz se pune o gagica la cusut. Si da-i si trage si baga atza si nu mere io cica nu stateam corespunzator, sangele curgea, comenta lumea ca a plecat doctoru si alasato pe fatuca asta rezidenta singura. Pan la urma isi declara gagica incompetenta si cheama medicul de garda - un dragutz care ia problema in maini, baga vreo 5 anestezii ca pe mine ma apucase sensibilitatea si nu suportam piscaturile si incepe treaba pe care o si termina cu bine. Asta a fost partea cea mai nasoala si cea mai lunga. Aveam chef de vorba la greu si mai ales o pofta sa demonstrez ca argoul meu e bogat si foarte plastic - asa ca au trebuit sa suporte cam tot ce am avut sa le reprosez, nu atat celor prezenti ci celor care dadusera bir cu fugitii. Si gata asta a fost. Eu zic ca a fost usor.
Acum Maria Theodora e piersicutza mare si ne gandim la un fratzior cam peste vreo 2-3 ani da parca vad ca vine mai devreme. AAAA si am uitat sa spun. Sotzul imi promisese ca ma duce la spital cu o masina cu lumini si girofar - de politie dar cu o zi inainte de a face rost de girofar am nascut. Dar mi-a promis ca data viitoare ma va duce la maternitate cu surle si trambitze asa ca de-abia astept.
(postat im data 27.05.2007)

de Tincuta Horonceanu Bernevic

Trei boboci de raţă, mici,
Dau în cale de-un arici
Şi se-ntreabă, cu mirare:
O fi gâză, o fi floare?

Nu e piatră, că înţeapă!
O fi peşte? Nu stă-n apă!
Pentr-o râmă e cam mare!
N-are gură, nici picioare!

Supărat de-atâta ceartă,
Vrea ariciul să-i despartă.
Dintr-o dată, ghem de ace,
Se întinde, se desface,

Şi, în linişte deplină,
O porneşte spre grădină!
Stau bobocii în livadă
Şi nu ştiu ce să mai creadă!

Nu s-au dumirit defel
Şi-l întreabă pe căţel.
Iar răspunsul vine-ndată:
E-o pisică speriată!

(de  Tincuta Horonceanu Bernevic)

Dulci pereţi de cozonac,
Fin acoperiţi cu mac,
Şi ferestre de glazură
Peste care se cernură
Ploi de zahăr vanilat,
Un acoperiş roşcat
Din şerbet de căpşunele
Şi-o terasă de-acadele.
Hornul mic ce stă pe casă?
Ciocolată delicioasă!
O grădină, mai în spate,
De bomboane mentolate.
Gardul din napolitane
Şi plăcinte dolofane.
Copăceii stau în cale
Şi au gustul de spirale.
O piscină la cei dragi,
Dacă are suc de fragi.
Ştiţi ce e? Citiţi mai jos:
Casa unui pofticios!

(de Tincuta Horonceanu Bernevic)

Ursuleţul meu de pluş
Nu mai este jucăuş!
Umblând după fragi şi mure
Colo sus, într-o pădure,
Şi-a pierdut în iarba mică
Ochişorii de mărgică.
M-a rugat să îl ajut,
Ne-ntrecută-s la cusut!
Acum are ochi mai vii,
Din doi nasturi sidefii!

Stateam la masa aseara si mancam amandoua. Intra tati si o intreaba ce face. "Pap tati ca vreau sa ma fac fetita mare sa am tzitzi mari ca mami" Dimineata se trezeste si ii zice tati "Vai Maria ce lungana te-ai facut, esti mareee. Si ea isi pune mainile pe tzitzi si dezamagita " Vezi ? Nu a crescut tzitzi mari, nu sunt mare"

Maria iubeste biberonul si suzeta. Stie ca e fetita mare si ca nu prea ar trebui sa aiba treaba cu ele dar cand e obosita uita brusc. Dimineata e foarte comica - scoate suzeta o arunca si se cearta singura - "Ce-nseamna asta ? Titita mare cu suzi ? Deschide mami geamu sa o dau lui Minu (asta e un pisic)." Normal ca seara cand e foarte obosita uita ca a dat-o la pisik, la catel sau altcuiva.

Apropos de kk in "cotzei", s-o fi vazand azi fii-mea fugind la toaleta, cu mana tinandu-se de fundulet, strigand "kakutza", "sa nu fac in cotzei" pana la urma, a scapat "putin", dar important era ca n-a "tecut "in pantaloni;

"Cand doi copii mici se joaca impreuna, chiar daca se plac foarte mult, se intampla de multe ori sa nu se inteleaga pentru ca nu vor sa-si imparta jucariile.

Impartitul este o capacitate care nu se invata peste noapte, ci in mai multi ani. Este mai dificil la copiii mici, care s-ar putea sa nu fie 100% siguri de diferenta dintre “impartitul jucariilor” si “datul jucariilor”. Daca imparte ursuletul favorit, il mai primeste inapoi? La varsta de 2-3 ani, copiii invata sa socializeze. Gradinita va ajuta, este un loc unde copiii invata sa se joace impreuna si sa imparta jucariile.

Copiii invata imitand ceea ce vad, asa ca aratati-i copilului cum sa imparta. Cand o faceti, folositi verbul “a imparti” pentru a descrie comportamentul vostru.

• “Mananc un mar foarte bun, mi-ar placea sa-l impart cu tine. Vrei si tu putin?”. (mancati impreuna o prajitura pe care ati facuta impreuna, cu participarea speciala a copilului la decorare).

• “Hai sa impartim masinutele, tu ce culoare vrei, galbena sau rosie?” (sau va jucati pe rand cu masinuta rosie).

• Laudati-l de fiecare data cand isi imparte jucariile (“Foarte frumos din partea ta ca l-ai lasat si pe Adrian sa se joace cu tractorul tau”) si incercati sa nu faceti mare caz cand nu a reusit sa imparta jucariile sau mancarea, niciodata nu-l pedepsiti – ii puteti arata ca sunteti putin tristi sau dezamagiti, dar doar atat.

Puteti minimiza conflictele dintre copii, pregatind campul de joaca:
• Cumparati duplicate de jucarii populare si ieftine cum ar fi lopatele sau greble pentru cand mergeti in parc.

• Cand vine un prieten in vizita puneti la vedere jucariile din care aveti mai multe: puzzle, cuburi, papusi, masinute etc.

• Inainte sa vine prietenii in vizita il puteti lasa sa aleaga cateva jucarii speciale pe care nu vrea sa le imparta (ursuletul cu care doarme de exemplu) si ajutati-l sa le puna de o parte pe perioada vizitei, dar asigurati-va ca a inteles ce se intampla - jucariile ramase sunt pentru toti copiii.

• Gasiti activitati care sunt mai distractive in doi, cum ar fi pictatul unei cutii sau construirea unor figurine din plastilina – in felul acesta se vor implica in aceleasi activitati distrative fara sa fie nevoiti sa imparta.

• Limitati timpul de joaca la o ora sau doua, copiii mici nu au rabdare pentru evenimente sociale prelungite si programati intalnirirle de joaca cand sunt odihniti si relaxati.

p.s. A imparti este greu, chiar si pentru...unii… adulti – cand partenerul vrea sa imprumute masina noua, cum va simtiti?"

"1.Pregatiti-va pentru sarcina, nastere si rolul de parinte
Deveniti emotional si fizic pregatiti pentru sarcina si nastere. Educati-va continuu in legatura cu etapele de dezvoltare ale copilului, stabilindu-va asteptari realiste si ramanand flexibil.

2.Hraniti cu dragoste si respect
Hranitul la san este calea optima de satisfacere a nevoilor nutritionale si emotionale ale copilului. Hranirea cu biberonul va fi adaptata in asa fel incat sa copieze comportamentul mamei din timpul alaptarii pentru a ajuta initierea unui atasament securizant.

3.Raspundeti cu sensibilitate
Construiti fundatia increderii si empatiei incepand cu perioada prunciei. Fiti pe aceeasi frecventa cu ceea ce va comunica copilul si raspundeti in consecinta. Bebelusilor nu le putem pretinde sa se auto-linisteasca, ei au nevoie de calmitatea, iubirea si empatia parintilor pentru a-i ajuta sa-si regleze emotiile. Raspundeti cu sensibilitate cand copilul dvs arata semne de durere sau cand exprima emotii puternice si impartasiti-le bucuria.

4.Folositi atingerea
Atingerea vine in intampinarea nevoii bebelusului de contact fizic, afectiune, siguranta, stimulare si miscare. Contactul piele pe piele este cel mai eficient, precum cel din timpul alaptarii, baitei sau masajului.. Caratul bebelusului in wrap satisface aceleasi nevoi. Imbratisarile, stransul in brate, mangaierile pe spate, masajul si joaca fizica vor intampina aceste nevoi la copiii mai mari.

5.Dormitul in aceeasi camera
Bebelusii si copiii au nevoi pe timpul noptii ca si pe timpul zilei; de la foame, singuratate, teama la a le fi prea frig sau prea cald. Ei se bazeaza pe parinti pentru a-i linisti si a-i ajuta sa-si regleze emotiile intense. Tehnicile de invatare a bebelusului sa doarma singur pot avea efecte psihologice nedorite. Dormitul in acelasi pat sau langa patul bebelusului are beneficii atat pentru parinti cat si pentu bebei.

6.Asigurati-le dragoste si ingrijire constanta
Bebelusii si copiii mici simt o nevoie intensa a prezentei fizice si constante a unuei persoane dragastoase si prompte: ideal este ca acea persoana sa fie chiar parintele. Daca devine necesar, alegeti o alta persoana care se afla in legatura stransa cu copilul si careia ii pasa de el intr-un mod care sa ajute intarirea atasamentului. Mentineti programul flexibil si minimizati stresul si teama pe perioada separarii de copil.

7.Practicati disciplina pozitiva
Disciplina pozitiva ajuta un copil sa dezvolte o constiinta ghidata de propria disciplina interioara si compasiune pentru ceilalti. Disciplina care este empatica, iubitoare si respectuoasa intareste conexiunea dintre parinte si copil. In loc sa reactionati la comportamentul copilului, incercati sa descoperiti nevoile care conduc la acel comportament. Comunicarea si distragerea atentiei sunt cheile pentru a pastra demnitatea tuturor intacta.

8.Straduiti-va sa mentineti echilibrul in viata personala si cea de familie
Este mai usor sa fii emotional prezent atunci cand ai o viata echilibrata. Stabileste-ti teluri realizabile, pune oamenii inaintea lucrurilor si sa nu-ti fie teama sa spui “nu”. Recunoaste-ti nevoile personale in cadrul familiei si indeplineste-le pe cat posibil fara a-ti deteriora sanatatea fizica sau emotionala.Fii creativ, distreaza-te fiind parinte si gaseste-ti macar un pic de timp pentru tine."

Practica disciplina pozitiva

AP incorporeaza “regula de aur" a rolului de parinte; parintii ar trebui sa-si trateze copiii la fel cum si-ar dori ei sa fie tratati. Disciplina pozitiva are radacinile intr-o relatie de siguranta, incredere si conexiune dintre parinte si copil. Disciplina traditionala, care incurajeaza atitudini dure, nu face altceva decat sa slabeasca aceasta conexiune. Nu uitati ca rolul disciplinarii este acela de a-i ajuta pe copiii sa-si dezvolte auto-controlul ai auto-disciplinarea.

Pericolele disciplinarii traditionale

- A inspira copiilor teama nu are nici un rost si le genereaza acestora sentimente de rusine si umilinta. S-a demonstrat ca teama conduce la un risc superior de viitoare comportamente antisociale, printre care crimele si abuzurile.
- Studiile arata ca palmutele la fund si alte masuri fizice asa-zis disciplinare pot crea probleme emotionale serioase
- Disciplinarea fizica dura invata copiii ca violenta este singura modalitate de de solutionare a problemelor
- Disciplina manipulativa compromite relatia de incredere dintre parinte si copil si vatameaza atasamentul dintre acestia
- Este un semn de putere si dezvoltare personala a parintelui examinarea atenta a propriilor experiente din copilarie si recunoasterea impactului negativ a acestora in rolul lui de parinte. Orice parinte at trebui sa caute ajutor pentru a practica disciplina pozitiva.

O abordare mai blanda a disciplinei

- Disciplinarea pozitiva incepe la nastere. Legaturile de atasament si incredere incep sa se formeze atunci cand un parinte raspunde constant si plin de compasiune nevoilor bebelusului si reprezinta fundatia disciplinarii ulterioare.
- Disciplinarea pozitiva include tehnici de prevenire, distragere a atentiei si substituire pentru a indeparta bland copilul de pericolele la care se expune.
- Ajuta-ti copilul sa exploreze in siguranta, sa priveasca lumea prin proprii ochi si sa empatizeze pe masura ce experimenteaza consecitele naturale ale actiunilor lui.
- Incearca sa intelegi ce nevoie exprima comportamentul copilului. Copiii, cel mai adesea, isi comunica sentimente si nevoi prin modul in care se comporta.
- Rezolvati problemele impreuna in asa fel incat la final sa ramana intacta demnitatea fiecaruia.
- Raspundeti cu iubire izbucnirilor temperamentale ale copiilor dvs
- Copiii invata copiind, deci este important sa actionati in mod pozitiv si nedistructiv in relatia cu copilul si cei care ii sunt in preajma.
- Cand parintii actioneaza intr-un mod care creeaza tensiune, furie si sentimente ranite, ei trebuie sa repare greseala mai tarziu, petrecand timp cu copilul, explicandu-i si cerandu-si scuze.

Uneltele disciplinarii pozitive

Acesta lista nu contine totul, iar unele tehnici s-ar putea sa nu fie potrivite pentru anumiti copiii de o anumita varsta sau anumite temperamente.

-Mentineti o relatie pozitiva
-Folositi empatia si respectul
-Documentati-va in legatura cu DP
-Intelegeti nevoia neexprimata
-Gasiti solutii impreuna
-Fiti pro-activitate
-Intelegeti abilitatile de dezv ale copilului
-Creati un mediu in care sa predomine “da”
-Faceti disciplina prin joaca
-Schimbati lucrurile spre mai bine
-Enuntati fapte in loc sa faceti cereri
-Evitati etichetarea
-Permiteti consecintele naturale
-Fiti dragastos atunci cand laudati
-Vorbiti cu copilul inainte de a interveni
-Nu-i obligati sa-si ceara scuze
-Alinati copilul ranit mai intai
-Oferiti variante
-Fiti sensibili la emotii puternice
-Ganditi-va bine inainte de a impune dorinta parintelui
-Folositi consecinte logice cu compasiune

Ingrediente blat:
-150 faina
-1/2 lingurita praf de copt
-1 ou
-65 g unt
-65 g zahar(eu am pus 50 g)
-1 plic zahar vaniliat

Ingrediente umplutura:
-2 linguri dulceata de caise
-100 g unt
-100 g zahar(80 g am pus eu)
-1 plic zahar vanilat
-2 linguri apa
-100 g nuci(alune,migdale) macinate
-100 g nuci(alune,migdale) taiate bucatele
-100 g stafide
Ciocolata pt ornate

Pregatim umplutura prima data.
Punem apa, untul si zaharul la topit si lasam sa dea un clocot.
Adaugam nucile si stafidele si lasam sa se raceasca pana pregatim aluatul.
Se mixeaza untul, oul, zaharul si zaharul vanilat pana devine ca o crema.
Se adauga si faina amestecata cu praful de copt.

Aluatul obtinut se intinde intr-o tava cu hartie pentru copt, se unge cu dulceata de caise, iar mai apoi umplutura de nuci.
Se coace la 175° , cca 20-30 min.

Se taie in triunghiuri dupa ce se raceste putin.
In mod normal se baga numai colturile in ciocolata,dar eu nu am avut chef si am aruncat cioco topita peste;"